Anorexia și bulimia

Sperăm că aceste informații vă vor fi de ajutor dacă:

• vă gândiți constant la greutatea dumneavoastră și la imaginea propriului corp
• credeți că alimentația sau dieta dumneavoastră pot fi o problemă
• realizați că folosiți obsesiv alte metode de slăbit, de exemplu faceți exerciții fizice în exces sau vă provocați vărsături
• credeți că ați putea avea anorexie sau bulimie
• celelalte persoane sunt îngrijorate de faptul că ați slăbit prea mult
• aveți un prieten sau o rudă, un fiu sau o fiică care are o problemă de acest fel.

În acest material informativ nu sunt abordate problemele legate de excesul de greutate.

Introducere

Toți avem obiceiuri alimentare diferite. Există o mulțime de „stiluri de alimentație” care ne pot ajuta să rămânem sănătoși. Dar există și unele care sunt generate de sentimentul puternic de teamă că vom deveni supraponderali, care de fapt ne dăunează sănătății. Acestea sunt numite „tulburări de alimentație” și implică:

• consumul în exces de alimente
• consumul foarte redus de alimente
• eliminarea caloriilor prin metode dăunătoare.

De fapt, „tulburările de alimentație” implică de obicei mult mai mult decât comportamentul alimentar, de aceea persoanele afectate de acestea se gândesc în mod constant cum să evite să consume calorii, cum să le „ardă” sau cum să scape de ele. De asemenea, își verifică greutatea și aspectul fizic tot timpul și sunt reticente să se privească în oglindă sau să apară în fotografii pentru a se asigura că nu au luat în greutate.

Această broșură abordează două tulburări alimentare: anorexia (lat. Anorexia Nervosa) și bulimia (lat. Bulimia Nervosa). Deși cele două tulburări de alimentație sunt prezentate separat,

• simptomele anorexiei și bulimiei sunt adesea amestecate
• în plus, persoanele pot trece de la bulimie la anorexie, sau pot începe cu simptome de anorexie și să dezvolte ulterior simptome de bulimie.

Cine suferă de tulburări de alimentație?

Fetele și femeile sunt de 10 ori mai predispuse decât băieții și bărbații să sufere de anorexie sau bulimie.

Cu toate acestea, tulburările de alimentație par să devină din ce în ce mai frecvente la băieți și bărbați. Aceștia sunt mai predispuși să-și dezvolte tulburarea în asociere cu exerciții fizice în exces și cu dorința de a avea mai degrabă o constituție atletică, cu mușchii bine dezvoltați, decât una astenică.

Anorexia

Care sunt semnele?

Vă dați seama că:

• vă faceți griji din ce în ce mai mult cu privire la greutatea dumneavoastră
• mâncați din ce în ce mai puțin și numărați caloriile
• faceți exerciții fizice din ce în ce mai mult, pentru a arde caloriile
• doriți în permanență să pierdeți în greutate, chiar și atunci când greutatea dumneavoastră este mult mai mică decât greutatea sigură pentru vârsta și înălțimea dumneavoastră
• fumați mai mult sau mestecați gumă pentru a vă menține o greutate mică
• vă verificați în mod obsesiv greutatea, forma corpului sau reflexia în oglindă
• evitați situațiile sociale care pot implica consumul de alimente
• purtați haine largi pentru a vă ascunde corpul
• consumați excesiv apă înainte de a vă cântări
• excludeți anumite grupuri de alimente și considerați că unele alimente sunt „bune” și altele „rele”
• evitați orele de masă, în special la școală
• vă pierdeți apetitul pentru sex
  • La fete sau femei: menstruația lunară devine neregulată sau se oprește.
  • La băieți sau bărbați: erecțiile și ejaculările nocturne se opresc, testiculele se micșorează.

Unele persoane observă faptul că au dezvoltat și alte tendințe obsesive, cum ar fi nevoia de a respecta rutine și orare stricte, sau poate frica de „contaminare”, nevoia de a studia sau de a lucra tot timpul, sau dificultatea de a cheltui bani în mod adecvat.

Când începe?

Acum știm faptul că persoanele de orice vârstă pot avea anorexie, dar aceasta începe de obicei în perioada de adolescență. Anorexia afectează în jur de:

• 1 fată de cincisprezece ani la fiecare 150
• 1 băiat de cincisprezece ani la fiecare 1000.

Ce se întâmplă?

• Consumați foarte puține calorii în fiecare zi. Mâncați „sănătos”: fructe, legume și salate, dar acestea nu vă oferă suficientă energie.
• De asemenea, este posibil să faceți exerciții fizice, să luați pastile de slăbit sau să fumați mai mult pentru a vă menține greutatea mică.
• Nu vă dați voie să mâncați, dar cumpărați mâncare și gătiți pentru alte persoane.
• Vă este, în continuare, la fel de foame ca întotdeauna și vă dați seama că, de fapt, nu vă puteți opri de la a vă gândi la mâncare.
• Vă sperie tot mai mult ideea de a lua în greutate și sunteți tot mai hotărât(ă) să vă mențineți greutatea mult sub valorile normale.
• Este posibil ca membrii familiei dumneavoastră să fie primii care observă că ați slăbit și ați pierdut în greutate.
• Este posibil să nu reușiți să le spuneți celorlalți cât de mult mâncați în realitate și cât de mult pierdeți în greutate.
• De asemenea, este posibil să vă provocați vărsături dacă mâncați ceva ce nu v-ați dat voie să consumați, mai ales dacă pierdeți controlul asupra cantității consumate și ajungeți să mâncați în exces. Însă această afecțiune este cunoscută sub numele de „anorexie, subtip mâncat compulsiv și comportament de eliminare”, și nu bulimie. Persoanele care suferă de bulimie au, prin definiție, greutatea în limite normale.

Bulimia

Care sunt semnele?

Vă dați seama că:

• vă faceți griji din ce în ce mai mult cu privire la greutatea dumneavoastră
• mâncați compulsiv (a se vedea mai jos)
• vă provocați vărsături și/sau folosiți laxative sau alte metode pentru a elimina caloriile
• aveți menstruația neregulată
• vă simțiți obosit(ă)
• vă simțiți vinovat(ă)
• vă păstrați o greutate normală în ciuda încercărilor de a ține regim.

Când începe?

Bulimia debutează adesea la mijlocul adolescenței. Cu toate acestea, persoanele pot să fie bolnave cu câțiva ani înainte să simtă că sunt pregătite să ceară ajutor. Cel mai des, acestea solicită ajutor atunci când viața li se schimbă: când încep o nouă relație sau când se află în situația de a-și împărți locuința cu alte persoane pentru prima dată.

Aproximativ 4 dintre fiecare 100 de femei suferă de bulimie la un moment dat în viața lor, iar numărul bărbaților afectați este mai mic.

Mâncatul compulsiv

• Luați cu asalt frigiderul sau mergeți să cumpărați cantități mari de alimente bogate în calorii, pe care în mod normal le-ați evita.
• Apoi mâncați tot, repede, și de obicei pe ascuns.
• Este posibil să consumați mai multe pachete întregi de biscuiți, cutii de ciocolată și prăjituri în doar câteva ore.
• Este posibil chiar să luați mâncarea altcuiva sau să furați din magazine, pentru a vă satisface dorința de a mânca compulsiv.
• Momentele de supraalimentare pot începe ca o masă planificată, dar, din cauză că v-ați impus restricții în ceea ce privește mâncarea, vă dați seama că o simplă porție nu vă satisface apetitul, astfel că nu vă mai puteți opri din mâncat.
• După aceea, vă simțiți îmbuibat(ă), balonat(ă) și, probabil, vinovat(ă) și deprimat(ă). Încercați să scăpați de mâncarea pe care ați consumat-o provocându-vă vărsături sau folosind laxative. Este foarte inconfortabil și obositor, dar vă găsiți blocat(ă) în această rutină de mâncat excesiv urmat de vărsături și/sau purgații.

Tulburare de alimentație compulsivă

Dacă suferiți de această tulburare, țineți regim și mâncați compulsiv, dar nu vă provocați vărsături. 

Provoacă multă suferință emoțională, și este posibil să luați în greutate foarte mult.

Terapiile psihologice vă pot fi de ajutor, iar medicul de familie vă poate face o trimitere către un IAPT (Serviciu de îmbunătățire a accesului la terapiile psihologice).

Puteți afla mai multe despre tratamentul acestei tulburări pe site-ul NHS Choices.

Cum vă pot afecta anorexia și bulimia?

Dacă nu consumați suficiente calorii, este posibil să:

Simptome psihologice

• Dormiți prost.
• Vă fie dificil să vă concentrați sau să vă gândiți cu claritate la altceva în afară de mâncare sau calorii.
• Vă simțiți deprimat(ă).
• Vă pierdeți interesul față de alte persoane.
• Deveniți obsesiv(ă) cu privire la mâncare și alimentație (uneori chiar și cu privire la alte lucruri, precum spălatul, curățatul sau ordinea).

Simptome fizice

• Vă este mai greu să mâncați, din cauză că stomacul vi s-a micșorat.
• Vă simțiți obosit(ă), slăbit(ă) și vă este frig pe măsură ce metabolismul încetinește.
• Deveniți constipat(ă).
• Observați modificări ale părului și pielii. Unor persoane le cade părul de pe cap, dar le crește un puf fin pe alte părți ale corpului. Pielea devine uscată și pot apărea escare de presiune.
• Nu creșteți până la înălțimea la care ar trebui să ajungeți, sau pierdeți din înălțime având o postură „încovoiată”.
• Oasele devin fragile și se fracturează ușor.
• Nu puteți rămâne însărcinată.
• Vă este afectat ficatul, mai ales în cazul în care consumați alcool.
• În unele cazuri extreme se poate ajunge la deces. Anorexia are cea mai mare rată de mortalitate dintre toate tulburările psihologice.

Dacă vărsați, este posibil să:

• vă pierdeți smalțul dinților (acesta este dizolvat de acidul gastric din vărsături)
• aveți o față buhăită (glandele salivare din obraji se umflă)
• observați că inima bate neregulat, ceea ce înseamnă că aveți palpitații (vărsăturile perturbă echilibrul sărurilor din sânge)
• vă simțiți slăbit(ă)
• vă simțiți obosit(ă) tot timpul
• aveți fluctuații mari de greutate (a se vedea mai jos)
• vă sunt afectați rinichii
• aveți crize de epilepsie
• nu puteți rămâne însărcinată.

Dacă utilizați multe laxative, este posibil să:

• aveți dureri de stomac persistente
• vi se umfle degetele
• constatați faptul că nu puteți merge la toaletă fără a lua laxative (utilizarea constantă a laxativelor poate deteriora mușchii intestinului)
• aveți fluctuații mari de greutate. Se pierd multe fluide în procesul de curățire a tubului digestiv cu ajutorul laxativelor, dar le recuperați de îndată ce beți apă, după aceea (nu se pierd calorii folosind laxative).

Ce cauzează tulburările de alimentație?

Nu există un răspuns simplu, dar toate ipotezele de mai jos au fost sugerate ca explicații:

• Genetica: Există multe dovezi ale faptului că tulburările de alimentație se transmit de la un membru al familiei la altul, chiar și atunci când persoanele afectate nu trăiesc neapărat împreună. În plus, anumite gene fac persoanele respective mai vulnerabile, nu doar la tulburări de alimentație, ci și la afecțiuni asociate cu acestea.
• Lipsa unui „mecanism de oprire”: Majoritatea dintre noi putem ține dietă doar până într-un punct, cu mult înainte ca organismul să ne spună că este timpul să începem din nou să mâncăm. Unele persoane care suferă de anorexie pot să nu aibă acest „mecanism de oprire” al corpului și își pot menține greutatea corporală periculos de mică pentru o lungă perioadă de timp.
• Controlul: A ține dietă poate fi foarte satisfăcător. Celor mai mulți dintre noi le este familiar sentimentul de împlinire care apare atunci când cântarul arată că am pierdut câteva kilograme. Este bine să simțim că ne putem controla într-un mod clar și vizibil. Este posibil ca greutatea să fie singura parte a vieții dumneavoastră asupra căreia simțiți că aveți vreun control.
• Pubertatea: Anorexia poate inversa unele dintre schimbările fizice ale transformării în adult: părul pubian și facial la bărbați, sânii și menstruația la femei. Acest lucru poate ajuta la amânarea unor necesități ale maturizării, în special a celor sexuale.
• Presiunea socială: Mediul social ne influențează puternic comportamentul. În societățile care nu pun prea multă valoare pe caracteristica de a avea o constituție slabă sunt mai puține persoane cu tulburări de alimentație. În comunitățile unde această caracteristică este apreciată, cum ar fi școlile de balet, sunt mai multe persoane cu tulburări de alimentație. „Constituția slabă este considerată frumoasă” în cultura occidentală. Televiziunea, ziarele și revistele prezintă imagini ale unor persoane idealizate, „subțiate” în mod artificial. Pentru persoanele cu o imagine corporală negativă, și sălile de sport și centrele de fitness pot consolida această percepție negativă despre sine. Deci, la un moment dat, fiecare dintre noi încearcă să țină o dietă. Este posibil ca unele persoane să țină o dietă prea strictă, dar pentru o persoană care ar putea fi expusă riscului de a dezvolta o tulburare de alimentație, acest lucru poate face dieta să devină periculoasă, iar persoana respectivă poate dezvolta anorexie.
• Familia: Consumul de alimente este o parte importantă a vieții noastre alături de ceilalți oameni. Ne face plăcere să acceptăm mâncarea oferită, și deseori refuzul nostru va supăra pe cineva. Acest lucru este valabil în mod deosebit în cadrul familiilor.  Este posibil ca a spune „nu” la mâncare să fie singurul mod prin care simțiți că vă puteți exprima sentimentele, sau că aveți vreo influență asupra celor ce se întâmplă în familie.  Comunicarea deschisă și sinceră între persoana care suferă și persoana de îngrijire este esențială. De asemenea, este important să nu judecați prea mult. Pe de altă parte, o familie iubitoare va încerca adesea să vă protejeze de consecințele unei tulburări de alimentație, iar acest lucru poate însemna că tulburarea de alimentație va ține mai mult.
• Depresia: Majoritatea dintre noi am mâncat pentru confort atunci când am fost supărați sau poate doar plictisiți. Persoanele cu bulimie sunt adesea deprimate și este posibil ca perioadele de supraalimentare să înceapă ca o modalitate de a face față sentimentelor de nefericire. Din păcate, vărsăturile și utilizarea laxativelor pot face să vă simțiți la fel de rău.
• Stima de sine scăzută: Adesea, persoanele cu anorexie și bulimie nu au o părere bună despre ele însele și se compară în mod dezavantajos cu ceilalți. Pierderea în greutate poate fi o modalitate de a încerca să-și dezvolte un sentiment de respect și valoare de sine.
• Tulburările emoționale: Fiecare dintre noi reacționează diferit atunci când ni se întâmplă lucruri negative sau când viața ni se schimbă. Anorexia și bulimia au fost asociate cu:
  • dificultăți în viață
  • abuz sexual
  • boală fizică
  • evenimente tulburătoare: o moarte sau o despărțire
  • evenimente importante: căsătoria sau plecarea de acasă.
• Cercul vicios: O tulburare de alimentație poate continua chiar și atunci când stresul inițial sau motivul pentru aceasta a trecut. Odată ce stomacul vi s-a micșorat, este posibil să vi se pară inconfortabil și înspăimântător să mâncați.
• Cauzele fizice: Unii medici consideră că poate exista o cauză fizică pe care încă nu o înțelegem.
• Anumite boli și tratamente: Există o incidență relativ ridicată a anorexiei la persoanele care suferă de diabet, fibroză chistică sau alte boli în care dieta trebuie monitorizată și, fără tratament adecvat, se pierde în greutate. Poate fi tentant să vă neglijați sănătatea pentru a pierde în greutate, dar acest lucru este deosebit de riscant.

Bărbați, persoane cu nevoi speciale și copii mici

Este diferit la bărbați?

• Tulburările de alimentație par să fi devenit mai frecvente la băieți și bărbați.
• Tulburările de alimentație sunt mai frecvente la cei ale căror meserii necesită o greutate corporală mică (sau grăsime corporală scăzută). Printre aceste ocupații se numără: călărie, culturism, lupte greco-romane, box, dans, înot, atletism și canotaj.
• Este posibil ca în zilele noastre bărbații să solicite ajutor pentru tulburările de alimentație, mai degrabă decât să nu vorbească despre ele ca în trecut.

Persoanele cu nevoi speciale și copiii mici

O dificultate de învățare, autismul sau alte probleme de dezvoltare pot afecta alimentația. De exemplu, unele persoane cu autism pot avea o antipatie față de culoarea sau textura alimentelor şi astfel să refuze să le mănânce.

Problemele alimentare ale copiilor pre-adolescenți au mai mult de-a face cu textura alimentelor, cu faptul că sunt „pretențioși” la mâncare sau cu furia, mai degrabă decât cu dorința de a fi foarte slabi. Modalitățile de a-i ajuta pe cei cu aceste probleme sunt destul de diferite de cele pentru cei cu anorexie și bulimie.

Am o problemă?

Chestionarul „SCOFF” utilizat de către medici întreabă:

• Vă provocați vărsături (engl: sick) pentru că sunteți prea sătul(ă) și vă simțiți incomod?
• Vă îngrijorează faptul că ați pierdut controlul (engl: control) asupra cantității de mâncare pe care o consumați?
• Ați pierdut recent în greutate mai mult de 6 kilograme (engl: one stone) într-o perioadă de trei luni?
• Considerați că sunteți gras(ă) (engl: fat) deși ceilalți vă spun că sunteți slab(ă)?
• Ați putea spune că mâncarea (engl: food) vă conduce viața?

Dacă răspundeți „da” la două sau mai multe dintre aceste întrebări, este posibil să aveți o tulburare de alimentație.

Cum mă pot ajuta singur(ă)?

Uneori, bulimia poate fi gestionată folosind un manual de autoajutor, cu îndrumări din partea unui terapeut.

De obicei, pentru anorexie este nevoie de sprijin specializat, din partea unei clinici sau a unui terapeut. Totuși, este bine să obțineți cât mai multe informații despre opțiunile disponibile, astfel încât să alegeți ce este mai bine pentru dumneavoastră.

Faceți:

• Respectați orele regulate de masă: micul dejun, prânzul și cina. Dacă aveți o greutate foarte mică, luați și gustări dimineața, după-amiaza și noaptea.
• Încercați să vă gândiți la un mic pas pe care l-ați putea face spre un mod mai sănătos de a mânca. Dacă nu vă încumetați să luați micul dejun, încercați să stați la masă câteva minute dimineața și să consumați numai un pahar cu apă. Când v-ați obișnuit să faceți acest lucru, adăugați și alimente. Consumați o cantitate mică, chiar și numai o jumătate de felie de pâine prăjită, dar faceți acest lucru în fiecare zi.
• Scrieți zilnic într-un jurnal ce mâncați, când mâncați și care v-au fost gândurile și sentimentele. Puteți folosi această metodă pentru a observa dacă există conexiuni între modul în care vă simțiți, lucrurile la care vă gândiți și modul în care mâncați.
• Încercați să fiți deschis(ă) în privința lucrurilor pe care le consumați, atât cu dumneavoastră, cât și cu alte persoane. A ascunde informații este unul dintre aspectele unei tulburări de alimentație care izolează persoana cel mai mult.
• Amintiți-vă că nu trebuie întotdeauna să obțineți rezultate: dați-vă voie uneori să vă eliberați de presiune.
• Amintiți-vă că, dacă pierdeți mai mult în greutate, veți simți mai multă anxietate și depresie pe termen mediu, chiar dacă este posibil să vă simțiți mai bine pe termen scurt.
• Faceți două liste: una cu ceea ce v-a cauzat tulburarea alimentară, cealaltă cu ceea ce ați pierdut din cauza acesteia. O carte de autoajutor vă poate ajuta în acest sens.
• Încercați să fiți blând(ă) cu corpul dumneavoastră, nu-l pedepsiți.
• Asigurați-vă că știți care este o greutate rezonabilă pentru dumneavoastră și că înțelegeți de ce.
• Citiți poveștile altor persoane despre experiențele lor de recuperare. Le puteți găsi în cărțile de autoajutor sau pe internet.
• Gândiți-vă să vă înscrieți într-un grup de autoajutor, cum ar fi B- eat. Și medicul dumneavoastră de familie ar putea să vă recomande unul.
• Evitați site-urile web sau rețelele de socializare care vă încurajează să pierdeți în greutate și să vă păstrați o greutate corporală foarte mică. Acestea vă încurajează să vă deteriorați sănătatea, dar nu vor face nimic pentru a vă ajuta atunci când vă îmbolnăviți.

Nu faceți:

• Nu vă cântăriți mai mult de o dată pe săptămână.
• Nu vă petreceți timpul uitându-vă în oglindă și verificându-vă corpul. Nimeni nu este perfect. Cu cât vă uitați mai mult la dumneavoastră, cu atât crește posibilitatea să găsiți ceva care nu vă place. Verificarea constantă poate face chiar și cea mai atractivă persoană nemulțumită de modul în care arată.
• Nu vă izolați de familie și prieteni. Este posibil ca dorința de izolare să apară pentru că aceștia cred că sunteți prea slab(ă), dar legătura cu ei ar putea fi o soluție salvatoare.

Ce se întâmplă dacă nu cer ajutor sau nu îmi schimb obiceiurile alimentare?

Majoritatea persoanelor care suferă de o tulburare de alimentație gravă vor ajunge să urmeze un tratament de un fel sau altul, astfel că nu este clar ce se va întâmpla dacă nu se intervine deloc.

Cu toate acestea, se pare că majoritatea tulburărilor de alimentație grave nu se îmbunătățesc de la sine.

Unele persoane afectate de anorexie vor deceda.

Exercițiile fizice făcute când corpul are o greutate mică sunt periculoase, mai ales dacă faceți exerciții în aer liber pe vreme rece.

Obținerea de ajutor profesional pentru anorexie

Medicul dumneavoastră de familie vă poate trimite la un specialist: consilier, psihiatru sau psiholog.

Puteți alege un terapeut, grup de autoajutor sau clinică privată, dar este totuși mai sigur să vă anunțați medicul de familie despre ceea ce se întâmplă.

Este indicat să vă faceți un control amănunțit al sănătății fizice. Tulburarea dumneavoastră de alimentație poate fi cauza unor probleme fizice. Mai puțin frecvent, este posibil să aveți o afecțiune medicală nerecunoscută.

Cele mai eficiente tratamente vor depinde probabil de simptomele dumneavoastră particulare, de vârsta și situația dumneavoastră.

Primii pași după ce ați primit trimitere pentru anorexie

• Un psihiatru sau psiholog va dori mai întâi să discute cu dumneavoastră, pentru a afla când a început problema și cum s-a dezvoltat. Veți fi cântărit(ă) și, în funcție de cât de mult ați pierdut în greutate, este posibil să aveți nevoie de un examen fizic și analize de sânge. Cu permisiunea dumneavoastră, psihiatrul va dori probabil să discute și cu familia dumneavoastră (și poate și cu un prieten), pentru a vedea dacă poate oferi perspective diferite în legătură cu situația dumneavoastră. Dacă nu doriți ca familia dumneavoastră să fie implicată, trebuie să știți că inclusiv pacienții foarte tineri au dreptul la confidențialitate. Acest lucru poate fi uneori necesar din cauza abuzului sau a stresului din familie.
• Dacă locuiți încă acasă, părinții dumneavoastră ar putea prelua responsabilitatea de a verifica ce alimente consumați, cel puțin la început. Acest lucru presupune asigurarea faptului că aveți mese regulate împreună cu restul familiei și că veți consuma suficiente calorii. Veți consulta un terapeut în mod regulat, atât pentru a vă verifica greutatea, cât și pentru a primi sprijin.
• Gestionarea acestei situații poate fi stresantă pentru toți cei implicați, astfel încât și familia dumneavoastră poate avea nevoie de sprijin. Acest lucru nu înseamnă neapărat că întreaga familie trebuie să meargă la ședințe de terapie împreună (deși acest lucru poate fi de ajutor atunci când este vorba de persoanele mai tinere). În schimb, înseamnă că familia dumneavoastră poate primi sprijin pentru a înțelege și a face față situației. Cu toate acestea, implicarea părinților alături de persoana afectată și de psihiatru poate ajuta uneori în procesul de recuperare.
• Veți avea posibilitatea să discutați despre orice vă poate tulbura: relații, studii, muncă sau provocări legate de încrederea în sine.
• La început, probabil că nu veți dori să vă gândiți să reveniți la o greutate normală, dar veți dori să vă simțiți mai bine. Și pentru a vă simți mai bine, va trebui să reveniți la o greutate sănătoasă. Va trebui să știți:
  • Care este greutatea sănătoasă în cazul dumneavoastră?
  • De câtă mâncare aveți nevoie în fiecare zi pentru a ajunge la greutatea dorită?
  • Cum să vă asigurați că nu vă îngrășați?
  • Cum vă puteți asigura că vă puteți controla alimentația?

Psihoterapie sau consiliere pentru anorexie

• Acest lucru implică discuția cu un terapeut, poate timp de o oră în fiecare săptămână, despre gândurile și sentimentele dumneavoastră. Vă poate ajuta să înțelegeți cum a început problema și cum puteți schimba unele dintre modurile în care gândiți și simțiți despre diverse lucruri. Poate fi tulburător să vorbiți despre anumite subiecte, dar un terapeut calificat vă va ajuta să faceți acest lucru într-un mod care să vă ajute să faceți față mai bine dificultăților. De asemenea, vă va ajuta să vă prețuiți mai mult propria persoană și să vă reconstruiți stima de sine.
• Versiunile care se concentrează în mod special pe aceste probleme ale terapiei cognitiv-comportamentale și ale terapiei interpersonale sunt adesea puse la dispoziția pacienților, de îndată ce starea lor este suficient de bună pentru a beneficia de provocările terapiei, mai degrabă decât să fie mai stresați de acestea. S-au identificat indicii care arată că dacă faceți terapie în timp ce greutatea dumneavoastră este mică sau în scădere, stresul vă poate agrava situația, în loc să o îmbunătățească.
• Uneori, terapia se poate face într-un grup restrâns de persoane cu probleme similare.
• Alți membri ai familiei dumneavoastră pot face parte din acest grup cu permisiunea dumneavoastră.  Cea mai bine cercetată formă de terapie familială pentru anorexie este cunoscută sub numele de „Modelul Maudsley”. Adulții care au un partener pot fi tratați ca un cuplu. De asemenea, rudele și persoanele de îngrijire pot fi programate separat pentru sesiuni de terapie, pentru a le ajuta să înțeleagă ce vi s-a întâmplat, cum pot lucra împreună cu dumneavoastră la rezolvarea situației și cum pot să-i facă față.
• Tratamentul de acest tip poate dura luni sau chiar ani întregi.
• Medicul vă va sugera internarea într-un spital numai dacă acești pași nu funcționează sau dacă sunteți periculos de subponderal(ă).

Tratament spitalicesc

Și acest lucru implică un control al alimentației și discuții despre probleme, dar într-un mod mai supravegheat și structurat. Vi se vor face:

• Analize de sânge, pentru a verifica dacă sunteți anemic(ă) sau dacă aveți risc de infecție.
• Verificări regulate ale greutății, pentru a se asigura că luați treptat în greutate.
• Alte investigații fizice, care pot fi necesare pentru a monitoriza orice deteriorare a inimii, plămânilor și oaselor.

Sfaturi și sprijin în ceea ce privește alimentația și exercițiile fizice

• Este posibil să faceți o consultație la un nutriționist, pentru a discuta cu acesta despre alimentația sănătoasă: cât de mult mâncați și cum să vă asigurați că obțineți toți nutrienții de care aveți nevoie pentru a vă menține în stare bună de sănătate.
• Este posibil să aveți nevoie de suplimente de vitamine și minerale pentru o perioadă, deoarece ar putea lipsi din corpul dumneavoastră nutrienți esențiali.
• Puteți reveni la o greutate sănătoasă doar mâncând mai mult și acest lucru poate fi foarte dificil la început. Personalul medical vă va ajuta să:
• Stabiliți obiective rezonabile pentru creșterea în greutate
• Mâncați în mod regulat
• Faceți față anxietății pe care o simțiți
• Medicul de familie vă va putea face trimitere la un fiziolog calificat, care să vă sfătuiască în legătură cu cantitatea, tipul și intensitatea exercițiilor fizice care vă vor fi utile.

Tratament medicamentos pentru anorexie

Medicii prescriu uneori medicamente pentru a vă ajuta să vă reduceți anxietatea pe care o simțiți în timp ce gestionați boala și, în special, pentru a reduce „ruminațiile” pe care persoanele afectate le descriu.

Cel mai utilizat medicament se numește olanzapină și a fost ales deoarece este cel mai sigur la persoanele tinere și cele care au o greutate mică. Poate fi mai eficient decât diazepamul și medicamentele similare și este mai puțin probabil să creeze dependență.

Creșterea în greutate nu este același lucru cu recuperarea, dar nu vă puteți recupera fără a lua în greutate. Persoanele care suferă de înfometate severă întâmpină, de obicei, dificultăți în a se concentra sau a gândi clar, în special în ceea ce privește propriile sentimente.

Tratamentul obligatoriu pentru anorexie

Nu se prescrie, în mod obișnuit, tratament obligatoriu. Se prescrie numai dacă o persoană a ajuns într-o stare atât de gravă încât:

• nu poate lua decizii adecvate de una singură
• trebuie protejată de vătămări grave.

În cazul anorexiei, acest lucru se poate întâmpla dacă greutatea vă este atât de mică încât sănătatea (sau viața) vă este pusă în pericol și gândirea v-a fost grav afectată de pierderea în greutate.

Cât de eficient este tratamentul pentru anorexie?

• Mai mult de jumătate dintre persoanele care suferă de anorexie se recuperează, deși, în medie, vor fi bolnave timp de 6-7 ani.
• Recuperarea completă poate avea loc chiar și după 20 de ani de anorexie severă.
• Studiile anterioare efectuate la bolnavii internați în spital în starea cea mai gravă au sugerat că unul din cinci dintre aceștia ar putea deceda. Cu îngrijire modernă și actualizată constant, rata mortalității este mult mai mică, dacă persoana rămâne sub îngrijire medicală.
• Atâta timp cât inima și alte organe nu au fost deteriorate, majoritatea complicațiilor cauzate de înfometare par să se amelioreze încet, odată ce persoană respectivă începe să mănânce suficient.

Obținerea de ajutor profesional pentru bulimie

Medicul dumneavoastră de familie vă poate trimite la un specialist: consilier, psihiatru sau psiholog.

Puteți alege un terapeut, grup de autoajutor sau clinică privată, dar este totuși mai sigur să vă anunțați medicul de familie despre ceea ce se întâmplă.

Este indicat să vă faceți un control amănunțit al sănătății fizice. Tulburarea dumneavoastră de alimentație poate fi cauza unor probleme fizice. Mai puțin frecvent, este posibil să aveți o afecțiune medicală nerecunoscută.

Cele mai eficiente tratamente vor depinde probabil de simptomele dumneavoastră particulare, de vârsta și situația dumneavoastră.

Psihoterapie pentru bulimie

Două tipuri de psihoterapie s-au dovedit a fi eficiente în tratamentul bulimiei. Ambele sunt administrate în sesiuni săptămânale pe o perioadă de aproximativ 20 de săptămâni.

Terapie cognitiv-comportamentală (TCC)

Aceasta se face de obicei cu un terapeut individual, cu o carte de autoajutor, în grup sau cu un CD-ROM.

TCC vă ajută să vă analizați în detaliu gândurile și sentimentele. Este posibil să fie necesar să țineți un jurnal în care să vă notați obiceiurile alimentare, pentru a vă ajuta să aflați ce vă declanșează episoadele de mâncat compulsiv.

După aceea, puteți identifica modalități mai bune de a gândi și de a face față acestor situații sau sentimente. Ca în cazul tratamentului pentru anorexie, terapeutul vă va ajuta să vă recâștigați sentimentul propriei valori ca persoană.

Psihoterapie interpersonală (IPT)

Aceasta se face, de obicei, cu un terapeut individual, dar se concentrează mai mult pe relațiile dumneavoastră cu alte persoane. Este posibil să fi pierdut un prieten, să fi decedat o persoană la care țineați, sau să fi trecut printr-o mare schimbare în viață, cum ar fi mutatul într-o altă locuință. Vă va fi de ajutor să reconstruiți relații de susținere care vă pot satisface nevoile emoționale mai bine decât mâncarea.

Sfaturi alimentare pentru sprijin în cazul bulimiei

Acestea vă ajută să reveniți la o alimentație regulată, astfel încât să vă puteți menține o greutate constantă, fără a vă înfometa sau a vă provoca vărsături. Un nutriționist vă poate sfătui cu privire la alimentația sănătoasă.

Un ghid precum „Getting Better BITE by BITE” (a se vedea referințele) poate fi de ajutor.

Tratament medicamentos pentru bulimie

Chiar și în absența depresiei, dozele mari de antidepresive, cum ar fi fluoxetina (prozac), pot reduce dorința de a mânca compulsiv.

Acest lucru vă poate reduce simptomele în 2-3 săptămâni și poate oferi un „început” pentru psihoterapie. Din păcate, fără celelalte forme de sprijin, beneficiile se estompează după o perioadă.

Cât de eficient este tratamentul pentru bulimie?

• Aproximativ jumătate dintre cei afectați se recuperează, reducându-și la jumătate episoadele de mâncat compulsiv și de vărsături provocate. Nu reprezintă un remediu complet, dar vă va permite să recuperați un anumit control asupra vieții dumneavoastră, cu mai puține interferențe din cauza problemei de alimentație.
• Rezultatul este mai puțin favorabil dacă aveți probleme cu drogurile, alcoolul sau autovătămarea.
• TCC și IPT funcționează la fel de eficient după un an, deși TCC pare să înceapă să funcționeze puțin mai devreme.
• Există anumite dovezi că o combinație de un tratament medicamentos și psihoterapie este mai eficientă decât oricare dintre tratamentele aplicat separat.
• Recuperarea are loc de obicei încet, pe parcursul a câteva luni sau mulți ani.

Informații suplimentare

Sfaturi online

B-eat (cunoscută anterior drept Asociația pentru tulburări de alimentație): Linie telefonică de asistență pentru adulți: 0845 634 1414; linia de asistență pentru tineri (sub 25 de ani): 0845 634 7650. B-eat este cea mai importantă organizație caritabilă din Regatul Unit care sprijină orice persoană afectată de tulburări de alimentație sau de probleme legate de alimentație, inclusiv familiile și prietenii acestora.

Bodywhys - Asociația pentru tulburările de alimentație din Irlanda: Linie telefonică de asistență: 1890 200 444. E-mail: info@bodywhys.ie

DWED (site-ul web pentru diabetici cu tulburări de alimentație)

Eating Disorder Hope: Un site web american care oferă informații și opțiuni de tratament pentru tulburările de alimentație, instrumente de recuperare și resurse pentru cei care suferă de tulburări de alimentație, furnizorii lor de tratament și cei dragi.

Healthtalk.org: are o secțiune care se concentrează pe tinerii cu tulburări de alimentație.

Mental Health Ireland
E-mail: information@mentalhealthireland.ie. Oferă ajutor celor care suferă de boli mintale și promovează sănătatea mintală pozitivă.

NHS 111: NHS Choices Sunați la 111 atunci când aveți nevoie de ajutor medical rapid, dar nu este o urgență de tip 999. Disponibil 24 de ore pe zi, 365 de zile pe an. Apelurile sunt gratuite de pe telefoane fixe și telefoane mobile.

Resurse online pentru TCC

• Overcoming Bulimia

Bibliografie suplimentară

Breaking free from anorexia nervosa: a survival guide for families, friends and sufferers, de Janet Treasure (Editura Psychology Press).

Anorexia nervosa and bulimia: how to help, de M. Duker și R. Slade (Editura Open University Press).

Eating Disorders: A parents' guide, de Rachel Bryant-Waugh și Brian Lask (Editura Penguin Books).

Skills-based learning for caring for a loved one with an Eating Disorder: The New Maudsley Method, de Janet Treasure, Grainne Smith și Anna Crane.

Bulimia Nervosa and Binge eating: A guide to recovery, de P. J. Cooper și Christopher Fairbairn (Editura Constable and Robinson).

Overcoming binge eating, de Christopher Fairburn (Editura Guildford Press).

Getting better BITE by BITE: A survival kit for sufferers of bulimia nervosa and binge eating disorders, de Janet Treasure și Ulrike Schmidt (Editura Hove Psychology Press).

Anorexia Nervosa and Related Eating Disorders (ANRED), sfaturi de autoajutor: http://www.anred.com/slf_hlp.html

Referințe și credite

• Agras, W. S.,Walsh, B.T., Fairburn, C. G., et al (2000) A multicentre comparison of cognitive-behavioural therapy and interpersonal psychotherapy for bulimia nervosa. Archives of General Psychiatry, 57, 459-466.
• Bacaltchuk J., Hay P., Trefiglio R. Antidepressants versus psychological treatments and their combination for bulimia nervosa (Cochrane Review). In: The Cochrane Library, Issue 2 2003. Oxford: Update Software.
• Bissada H. et al. Olanzapine in the treatment of low body weight and obsessive thinking in women with anorexia nervosa: a randomized, double-blind, placebo-controlled trial. Am J Psychiatry 2008 Jun 16.
• Eisler, I., Dare, C., Russell, G. F. M., et al (1997) Family and individual therapy in anorexia nervosa. Archives of General Psychiatry, 54, 1025-1030.
• Eisler, I., Dare, C., Hodes, M., et al (2000) Family therapy for anorexia nervosa in adolescents: the results of a controlled comparison of two family interventions.
  Journal of Child Psychology and Psychiatry, 41,727-736.
• Fairburn, C. G., Norman, P.A., Welch, S. L., et al (1995) A prospective study of outcome in bulimia nervosa and the long-term effects of three psychological treatments. Archives of General Psychiatry, 52, 304-312.
• Hay, P. J., & Bacaltchuk, J. (2001) Psychotherapy for bulimia nervosa and bingeing (Cochrane Review) In: The Cochrane Library, Issue 1.
• Lowe, B., Zipfel, S., Buchholz, C., Dupont, Y., Reas, D.L. & Herzog, W. (2001). Long-term outcome of anorexia nervosa in a prospective 21-year follow-up study. Psychological Medicine, 31, 881-890.
• Luck A.J., Morgan J.F., Reid F. et al. (2002) The SCOFF questionnaire and clinical interview for eating disorders in general practice: comparative study. BMJ, 325, 755-756.
• Milos, G., Spindler A., Schnyder, U. & Fairburn, C.G. (2005) Instability of eating disorder diagnoses: prospective study. British Journal of Psychiatry, 187, 573-578.
• NICE: Eating disorders (CG9) Eating Disorders: Core interventions in the treatment and management of anorexia nervosa, bulimia nervosa and related eating disorders (2004).
• Theander, S. (1985) Outcome and prognosis in anorexia nervosa and bulimia. Some results of previous investigations compared with those of a Swedish long-term study. Journal of Psychiatric Research, 19, 493-508.
• Senior R; Barnes J; Emberson J.R. and Golding J. on behalf of the ALSPAC Study Team (2005) Early experiences and their relationship to maternal eating disorder symptoms, both lifetime and during pregnancy. British Journal of Psychiatry, 187, 268-273.

Data publicării: noiembrie 2019

Data revizuirii: noiembrie 2022

© Colegiul Regal al Medicilor Psihiatri (Royal College of Psychiatrists)