Doliu

Aceste informații sunt destinate oricărei persoane aflate în doliu, familiei și prietenilor acesteia, precum și oricărei alte persoane care dorește să afle mai multe despre acest subiect.

Pe această pagină veți găsi informații despre:

• cum reacționează oamenii, în mod obișnuit, după o pierdere
• durerea sufletească nerezolvată
• locuri unde puteți primi ajutor
• alte surse de informare
• cum pot ajuta prietenii și rudele.

Ce este doliul?

Doliul este o experiență tulburătoare, dar comună. Majoritatea dintre noi, la un moment dat în viață, vom experimenta moartea sau pierderea cuiva drag.

Cu toate acestea, în viața noastră de zi cu zi, gândim și vorbim foarte puțin despre moarte și poate deoarece o întâlnim mai rar decât generațiile anterioare. Pentru ei, moartea unui frate sau a unei surori, a unui prieten sau a unei rude era o parte obișnuită a vieții în copilărie sau în anii adolescenței. Pentru noi, aceste pierderi au loc, de obicei, mai târziu în viață. Astfel, nu avem ocazia să învățăm despre durerea unei pierderi–cum se simte, ce este corect să facem, ce este considerat „normal”, și nu avem experiența de a ne împăca cu această situație.

Trebuie, însă, să-i facem față atunci când, în cele din urmă, ne confruntăm cu pierderea cuiva drag. Suntem cu toții diferiți și avem propriile noastre moduri de a trece prin doliu – însă există experiențe pe care majoritatea dintre noi le împărtășim în acest proces.

Cum simțim durerea provocată de o pierdere

Simțim durerea pierderii după orice fel de despărțire, însă cel mai intens o simțim după moartea cuiva drag. Durerea pierderii nu este doar un sentiment unic, ci o întreagă succesiune de trăiri emoționale. Acestea necesită timp pentru a fi trăite, iar fiecare persoană va trece prin ele în ritmul său propriu.

Cel mai adesea, suferim după o persoană pe care am cunoscut-o de mult timp. Persoanele care au trecut prin nașterea unui făt mort, unui avort spontan sau care au pierdut copii foarte mici, simt durerea pierderii în același mod. Acestea au nevoie de același tip de grijă și considerație.

Oamenii pot experimenta o varietate de emoții diferite în timpul procesului de doliu. Aceste sentimente nu apar într-o ordine anume. Uneori, un sentiment poate reapărea după ce ai crezut că a dispărut. Unii dintre noi nu vor experimenta deloc unele dintre aceste sentimente.

Șoc

După moartea unui rude apropiate sau a unui prieten, majoritatea oamenilor intră într-o stare de șoc, ca și cum nu pot crede că s-a întâmplat cu adevărat. Pot avea acest sentiment chiar și dacă moartea a fost anticipată.

Această senzație de amorțeală emoțională poate fi, uneori, de ajutor pentru a trece peste toate aranjamentele practice importante care trebuie făcute, precum contactarea rudelor și organizarea înmormântării. Această senzație de irealitate poate deveni o problemă dacă persistă prea mult timp. Pentru unii, a vedea corpul persoanei decedate poate fi un mod important de a începe să depășească această stare.

Înmormântarea sau slujba de comemorare este momentul în care, pentru mulți oameni, realitatea a ceea ce s-a întâmplat începe cu adevărat să fie conștientizată. Poate fi tulburător să vedem corpul sau să participăm la înmormântare, dar acestea sunt modalități de a ne lua rămas bun de la cineva drag. La momentul respectiv, înmormântarea poate aduce sentimente foarte dureroase. În același timp, există persoane care aleg să nu meargă și care pot simți o stare de regret în anii următori.

Negare

În scurt timp, însă, șocul și această amorțeală emoțională dispar și pot fi înlocuite de un sentiment de negare. Devine greu să acceptăm ceea ce s-a întâmplat. Îți este greu să te convingi pe tine însuți de pierdere, chiar dacă știi că este adevărat. Te trezești că tânjești după persoana moartă. Tot ce îți dorești este să o găsești cumva, chiar dacă acest lucru este evident imposibil. Devine dificil să te relaxezi sau să te concentrezi, iar somnul poate deveni o problemă, fiind greu să dormi cum trebuie. Visurile pot deveni tulburătoare.

Unii oameni simt că își „văd” persoana iubită peste peste tot pe unde merg–pe stradă, în parc, prin casă, oriunde au petrecut timp împreună.

Furie și vinovăție

Poți simți, de asemenea, o furie mare în această perioadă–față de medicii și asistentele care nu au prevenit moartea, față de prietenii și rudele care nu au făcut suficient, sau chiar față de persoana care, prin moartea sa, te-a părăsit. Poți chiar să te simți furios pe tine însuți pentru că nu ai făcut destul.

Un alt sentiment comun este vinovăția. Te trezești trecând în revistă toate lucrurile pe care ai fi vrut să le spui sau să le faci. Poți chiar să crezi că, făcând lucrurile diferit, ai fi putut într-un fel să previi moartea. Desigur, moartea este, de obicei, în afara controlului cuiva, iar persoana în doliu poate avea nevoie să i se reamintească acest lucru. Poți chiar să te simți vinovat dacă simți o oarecare ușurare că persoana dragă a murit după o boală dureroasă sau chinuitoare.  Această senzație de ușurare este naturală, de înțeles și foarte comună.

Tristețe

Această stare de agitație este, de obicei, urmată de perioade de tristețe pasivă sau retragere și tăcere, când pur și simplu vrei să fii singur. Aceste schimbări bruște de emoție pot fi confuze pentru prieteni sau rude, dar sunt o parte normală a procesului de doliu. 

Deși te simți mai puțin agitat, perioadele de depresie devin mai frecvente pe măsură ce trece timpul. Poți experimenta spasme de durere din când în când, declanșate de persoane, locuri sau lucruri care îți aduc aminte de persoana pe care ai pierdut-o.

Alte persoane pot găsi dificil să înțeleagă sau se pot simți jenate atunci când izbucnești în lacrimi fără un motiv evident. În această perioadă, poate fi tentant să te îndepărtezi de cei care nu înțeleg pe deplin sau nu-ți împărtășesc durerea. Totuși, evitarea celorlalți poate crea probleme pe termen lung, iar, de obicei, este mai bine să începi să revii la viața normală (pe cât posibil) după câteva săptămâni.

În această perioadă, celorlalți li se poate părea că petreci mult timp stând și nefăcând nimic. De fapt, probabil că te gândești la persoana pe care ai pierdut-o, revizuind din nou și din nou atât momentele bune, cât și cele mai dificile petrecute împreună. Aceasta este o parte liniștită, dar esențială a procesului de acceptare a morții.

Pe măsură ce trece timpul, durerea intensă a primelor zile de doliu începe să se diminueze.  Depresia scade și devine posibil să te gândești și la alte lucruri și chiar să privești din nou spre viitor. Totuși, senzația că ai pierdut o parte din tine nu dispare niciodată complet.

Dacă ai pierdut un partener, există amintiri constante ale singurătății, văzând alte cupluri împreună și imagini din mass-media cu familii fericite.  Chiar și așa, după un timp, poți simți din nou că ești tu însuți, chiar dacă o parte din viața ta lipsește. Chiar și așa, după mulți ani, este posibil să te surprinzi vorbind de parcă persoana pe care ai pierdut-o ar fi încă alături de tine.

Acceptare

Aceste diverse experiențe se pot suprapune și se pot manifesta în moduri diferite la oameni diferiți. Majoritatea dintre noi ne recuperăm după o pierdere majoră într-un an sau doi. Arta finală a doliului este eliberarea de persoana care a murit și începutul unui nou tip de viață. În stadiul final al doliului, persoana care a murit este lăsată deoparte și începe un nou tip de viață. Te întorci la tine însuți, chiar și dorința ta sexuală revenind.

Cu toate acestea, oamenii din diferite culturi fac față morții în modurile lor proprii și distinctive. În unele comunități, moartea este văzută doar ca un pas în ciclul continuu al vieții și morții, mai degrabă decât ca un „punct final”. Ritualurile și ceremoniile de doliu pot fi foarte publice și demonstrative, sau private și liniștite. În unele culturi, perioada de doliu este fixă, în altele, nu. Sentimentele trăite de persoanele în doliu din culturi diferite pot fi similare, dar modurile lor de a le exprima sunt foarte diferite.

Copiii și adolescenții

Deși copiii s-ar putea să nu înțeleagă semnificația morții atunci când sunt foarte mici, ei simt pierderea unor rude apropiate în mod similar cu adulții. Chiar din frageda copilărie, copiii simt durerea și trăiesc o mare suferință.

Totuși, ei au o experiență a timpului diferită față de cea a adulților și pot trece prin etapele doliului destul de rapid. În primii lor ani de școală, copiii pot simți că sunt responsabili pentru moartea unei rude apropiate și, prin urmare, pot avea nevoie să fie reasigurați că nu a fost vina lor. Tinerii s-ar putea să nu vorbească despre durerea lor din teama de a nu adăuga poveri suplimentare celor din jurul lor.

Durerea copiilor și adolescenților, precum și nevoia lor de a plânge, nu trebuie neglijate atunci când un membru al familiei a murit. Ei ar trebui, spre exemplu, să fie incluși în aranjamentele de înmormântare.

Doliul în urma unui suicid

Poate fi deosebit de greu să faci față morții prin suicid a cuiva pe care îl cunoști. Pe lângă sentimentele obișnuite de doliu, pot apărea o serie de emoții contradictorii. Ai putea simți:

• furie față de persoana care și-a luat propria viață.
• respingere față de ceea ce au făcut.
• confuzie în legătură cu motivul pentru care au făcut-o.
• vinovăție–majoritatea oamenilor își iau viața dintr-un act de disperare: cum de nu ai putut observa cum se simțea persoana decedată?
• vinovăție pentru că nu ai reușit să previi moartea lor–poate că te vei gândi la momentele petrecute cu persoana decedată și te vei întreba dacă ai fi putut să o împiedici.
• îngrijorat(ă) dacă persoana decedată a suferit.
• ușurat(ă) că nu mai trebuie să înduri suferința ei.
• ușurat(ă) că nu mai trebuie să fii acolo pentru a sprijini persoana sau pentru a face față gândurilor și impulsurilor ei suicidare.
• rușinat(ă) de ceea ce a făcut–mai ales în cazurile în care cultura sau religia vede suicidul ca pe un păcat sau o rușine.
• reticent(ă) să vorbești cu alți oameni despre asta din cauza a) stigmatului suicidului în cultura lor sau b) pentru că simți că alții sunt mai interesați de dramatismul situației decât de sentimentele tale sau de persoana care a murit.
• izolat(ă)–poate fi de ajutor să vorbești cu alte persoane care au pierdut pe cineva drag prin suicid.

În ghidul 105 (secțiunea 1.8) al Institutului Național pentru Sănătate și Excelență în Îngrijire (NICE) se oferă recomandări pentru susținerea persoanelor aflate în doliu sau afectate de un suicid suspectat.  Alte surse utile includ:

• Broșura „Ajutorul este la îndemână” a Alianței Naționale pentru Prevenirea Suicidului (NSPA). 
• Website-ul Alianței pentru Suportul După Suicid (Support After Suicide Partnership).
• Ghidul NSPA despre serviciile locale de suport pentru suicid. 

O autopsie

O autopsie este de obicei efectuată după orice moarte neașteptată. Dacă acest lucru contravine convingerilor religioase sau culturale ale unei persoane, prietenii sau rudele acesteia trebuie să informeze cât mai curând posibil medicul legist și orice profesioniști implicați.

De obicei, va urma o anchetă. Dovezile sunt prezentate medicului legist într-o audiere în instanță pentru a încerca să se afle ce s-a întâmplat exact. S-ar putea să credeți util să participați la anchetă–dar dacă decideți să nu o faceți, puteți totuși obține un raport complet al anchetei de la Biroul Medicului Legist (nu există nicio taxă pentru acest lucru).

Mai multe informații pot fi găsite în ghidurile guvernamentale despre serviciile medicilor legiști și anchetele acestora, precum și despre ce se întâmplă atunci când o moarte este raportată unui medic legist. 

Cum pot ajuta prietenii și rudele?

• Puteți ajuta petrecând timp cu persoana care este în doliu. Mai mult decât cuvintele, persoana îndoliată are nevoie să știe că veți fi alături de ea în această perioadă de durere și suferință. O îmbrățișare caldă va exprima grijă și sprijin atunci când cuvintele nu sunt suficiente.
• Este important ca, dacă aceștia doresc, să poată plânge cu cineva și să vorbească despre sentimentele de durere și suferință, fără să fie încurajați „să se adune”. În timp, vor ajunge să accepte pierderea, dar mai întâi au nevoie să vorbească și să plângă.
• Alți oameni s-ar putea să găsească greu de înțeles de ce persoana aflată în doliu trebuie să vorbească mereu despre aceleași lucruri, dar acest lucru face parte din procesul de vindecare a doliului și ar trebui încurajat. Dacă nu știți ce să spuneți sau nu știți nici măcar dacă să vorbiți despre acest lucru sau nu, fiți onest(ă) și spuneți acest lucru persoanei îndoliate. Acest lucru îi oferă persoanei în doliu șansa de a vă spune ce își dorește. Mulți oameni evită să menționeze numele persoanei decedate de teamă că ar putea fi deranjant. Totuși, pentru persoana în doliu, poate părea că ceilalți au uitat de pierderea lor, adăugând un sentiment de izolare la durerile lor emoționale.
• Amintiți-vă că ocaziile festive și aniversările (nu doar ale morții, ci și zilele de naștere și aniversările de căsătorie) sunt momente deosebit de dureroase. Prieteniile și rudele pot face un efort special pentru a le fi alături.
• Ajutorul practic cu îngrijirea copiilor, curățenia sau cumpărăturile poate ușura povara de a fi singur. Partenerii vârstnici aflați în doliu pot avea nevoie de ajutor cu treburile gospodărești pe care partenerul decedat le făcea–gestionarea facturilor, gătitul, treburile casnice, întreținerea mașinii și altele.
• Este important să le oferim oamenilor suficient timp pentru trece prin suferința pierderii. Unii își pot reveni mai repede, alții pot avea nevoie de mai mult timp. Așadar, nu așteptați prea mult prea repede de la o rudă sau prieten aflat în doliu–aceștia au nevoie de timp pentru a plânge pierderea, iar acest lucru va ajuta la evitarea problemelor în viitor. 

Ce se întâmplă dacă durerea pierderii rămâne nerezolvată?

Există persoane care par să nu sufere deloc. Nu plâng la înmormântare, evită orice mențiune despre pierderea celo dragi și revin la viața lor normală într-un timp surprinzător de scurt. Aceasta este modalitatea lor normală de a face față pierderii și nu există nicio daună, dar alte persoane pot experimenta simptome fizice ciudate sau episoade repetate de depresie în anii următori. Unii s-ar putea să nu aibă deloc ocazia să simtă durerea pierderii corespunzător. Cerințele mari de a avea grijă de o familie sau o afacere pot însemna că pur și simplu nu există timp pentru a trăi procesul de doliu.

Uneori, problema este că pierderea nu este considerată un doliu „adevărat”. Acest lucru se întâmplă adesea, dar nu neapărat întotdeauna, celor care au suferit un avort spontan, o naștere de făt mort sau chiar un avort. Din nou, pot urma perioade frecvente de depresie.

Unii ar putea să înceapă procesul de suferință în urma pierderii, dar ajung să rămână blocați în acest proces. Sentimentul inițial de șoc și necredință continuă să persiste. Anii pot trece și tot le poate fi greu să creadă că persoana pe care o iubeau a murit. Alții pot continua viața fără să se poată gândi la altceva, adesea transformând camera persoanei decedate într-un fel de altar în amintirea lor.

Ocazional, depresia care însoțește fiecare doliu poate deveni atât de profundă, încât persoana refuză mâncarea și hidratarea, și pot apărea gândurile de suicid.

Ajutorul de la medicul dumneavoastră

Doliul ne răstoarnă lumea și poate fi una dintre cele mai dureroase experiențe prin care trecem. Poate fi ciudat, teribil și copleșitor. În ciuda acestui fapt, este o parte a vieții prin care trecem cu toții și, de obicei, nu necesită atenție medicală.  Totuși, există momente când doliul devine o problemă serioasă.

• Dacă durerea cuiva nu dispare după câteva luni, medicul de familie poate oferi ajutor.  Pentru unii, va fi suficient să întâlnească oameni și să vorbească cu alte persoane care au trecut prin aceeași experiență. Alții pot avea nevoie să consulte un consilier de doliu sau un psihoterapeut, fie într-un grup special, fie individual pentru o perioadă.
• Ocazional, nopțile fără somn pot dura atât de mult, încât să devină o problemă serioasă.  În acest caz, medicul poate prescrie un tratament cu pastile pentru somn pentru câteva zile.
• Dacă depresia continuă să se adâncească, afectând apetitul, energia și somnul, antidepresivele pot fi utile; consultați pliantele noastre despre antidepresive pentru mai multe informații. Dacă depresia nu se îmbunătățește, medicul de familie poate aranja o programare cu un psihiatru.
• Pentru persoanele care au pierdut pe cineva din cauza unei boli terminale, multe spitale paliative oferă servicii și suport gratuit pentru doliu.
• Pentru cei care se confruntă cu dificultăți, ajutorul este la îndemână, nu doar din partea medicilor, ci și din partea organizațiilor enumerate mai jos.

Suport și sfaturi despre doliu

Bereavement Advice Centre (Centrul de consiliere în caz de doliu)

Linie telefonică de asistență: 0800 634 9494

Oferă suport persoanelor aflate în doliu pe o gamă largă de probleme practice printr-un singur număr de telefon gratuit. Oferă sfaturi despre toate aspectele doliului, de la înregistrarea morții și găsirea de servicii funerare, până la procedura de succesiune, întrebări legate de taxe și indemnizații.

Breathing Space Scotland (Spațiu de reculegere Scoția)

Linie telefonică de asistență: 0800 83 85 87

Consilieri experimentați sunt disponibili pentru a asculta și a oferi sfaturi și informații celor care sunt deprimați și au nevoie să vorbească.

Bereavement Advice Centre (Centrul de consiliere în caz de doliu Anglia)

Linia de suport și informații: 0800 02 888 40

O organizație caritabilă națională care ajută familiile îndoliate și profesioniștii care le oferă îngrijire.

Cruse Bereavement Care și Cruse Bereavement Care Scotland

Linie telefonică de asistență: 0808 808 1677

Linie de asistență (Scoția): 0845 600 2227

Oferă suport persoanelor după moartea cuiva drag. Suport individual și de grup oferit de voluntari instruiți în suportul pentru doliu, în toată Marea Britanie.

Dying Matters (Morții contează)

O coaliție de 32.000 de membri din Anglia și Țara Galilor care își propune să ajute oamenii să vorbească mai deschis despre moarte, decese și doliu, precum și să facă planuri pentru sfârșitul vieții.

Rosie Crane Trust

Linie telefonică de asistență: 01460 55120

Email: contact@rosiecranetrust.co.uk

Fundația sprijină părinții îndoliați în procesul lor de doliu după pierderea unui fiu sau al unei fiice, indiferent de vârstă.

Samaritans (Samaritenii)

Linie telefonică de asistență: 116 123

E-mail: jo@samaritans.org

O organizație națională care oferă suport celor aflați în suferință, care se simt suicidari sau în disperare și au nevoie de cineva cu care să vorbească.

Website-ul Alianței pentru Suportul După Suicid (Support After Suicide Partnership).

O rețea de organizații care sprijină persoanele aflate în doliu sau afectate de suicid.

Survivors of Bereavement by Suicide (Supraviețuitori ai doliului prin sinucidere)

Linie telefonică de asistență: 0300 111 5065

O organizație de auto-ajutor pentru adulții îndoliați din Marea Britanie, condusă de persoane care au trecut prin doliu.

The Compassionate Friends: sprijinirea părinților îndurerați și a familiilor acestora

Linie telefonică de asistență: 0345 123 2304

O organizație caritabilă formată din părinți, frați, surori și bunici îndoliați care au suferit pierderea unui copil sau a copiilor.

The Lullaby Trust

Telefon: 0808 802 6868

E-mail: support@lullabytrust.org.uk

O organizație caritabilă care oferă suport specializat pentru familiile îndoliate care trec prin pierderea bruscă a unui copil, promovează sfaturi de specialitate privind somnul mai sigur al bebelușilor și sensibilizează opinia publică despre moartea subită a sugarilor.

The Loss Foundation (Fundația pentru pierdere cuiva drag)

O organizație caritabilă care sprijină persoanele care i-au pierdut pe cei dragi din cauza cancerului. Organizația are grupuri de suport în Londra și Oxford (în principal pentru studenți) și alte evenimente de sprijin.

WAY Widowed and Young (Văduv/ă și tânăr/ă)

O organizație caritabilă pentru bărbați și femei cu vârsta de 50 de ani sau mai puțin atunci când partenerul lor decedează.

Winston's Wish

Winston's Wish este o organizație caritabilă națională din Marea Britanie care oferă suport pentru doliu copiilor, tinerilor (până la 25 de ani) și familiilor lor atunci când o persoană apropiată moare.

Linie telefonică gratuită: 08088 020 021

E-mail: ask@winstonswish.org

Bibliografie suplimentară

• De ce, Doamne? O radiografie a suferinței, de C.S. Lewis.
• You'll get over it: the rage of bereavement (O să treci peste asta: furia doliului), de Virginia Ironside.
• Cruse Bereavement Care oferă, de asemenea, o gamă de materiale recomandate.

Referințe

Zisook, S., & Shear, K. (2009). Grief and bereavement: what psychiatrists need to know. World Psychiatry, 8 (2), 67-74.

Bonanno, G.A., & Kaltman, S. (2001). The varieties of grief experience. Clinical Psychology Review, 21 (5), 705-734.

Zisook, S., et al. (2014). Bereavement: Courses, consequences and care. Current Psychiatry Reports, 16, 482-492.

Lobar, S.L., Youngblut, J.M., & Brooten, D. (2006). Cross-cultural beliefs, ceremonies and rituals surrounding death of a loved one. Pediatric Nursing, 32 (1), 44-50.

Watson-Jones, R.E., Busch, J.T.A., Harris, P.L., & Legare, C.H. (2017). Does the body survive death? Cultural variation in beliefs about life everlasting. Cognitive Science, 41 (Suppl.3), 455-476.

Bibby, R.W. (2017). Life after death: Data and reflections on the last information gap: A research note. Studies in Religion, 46 (1), 130-141.

Perkins, H.S., Cortez, J.D., & Hazuda, H.P. (2012). Diversity of patients’ beliefs about the soul after death and their importance in end of life care. Southern Medical Journal, 105 (5), 266-272.

Bonoti, F., Leondari, A., & Mastora, A. (2013). Exploring children’s understanding of death: through drawings and the death concept questionnaire. Death Studies, 37, 47-60.

Slaughter, V. (2005). Young children’s understanding of death. Australian Psychologist, 40 (3), 179-186.

Willis, C.A. (2002). The grieving process in children: strategies for understanding, educating and reconciling children’s perceptions of death. Early Childhood Education Journal, 29 (4), 221-226.

Simon, N.M. (2013). Complicated grief. JAMA, 310 (4), 416-423.

Horowitz, M.J., et al. (1997). Diagnostic criteria for complicated grief disorder. American Journal of Psychiatry, 154 (7), 904-910.

Monk, T.H., Germain, A., & Reynolds, C.F. (2008). Sleep disturbance in bereavement. Psychiatric Annals, 38 (10), 671-675.

Mulțumiri

Această informație a fost elaborată de Consiliul Editorial pentru Implicarea Publicului al Colegiului Regal al Psihiatrilor.

Editor serie: Dr. Philip Timms
Manager serie: Thomas Kennedy
Revizuire de specialitate: Dr. Manoj Rajagopal

Data publicării: Martie 2020

Data revizuirii: Martie 2023

© Colegiul Regal al Medicilor Psihiatri (Royal College of Psychiatrists)