Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC)

„Este un fan obsesiv al fotbalului.”
„Are o obsesie pentru pantofi.”
„Este un mincinos compulsiv.”

Folosim aceste expresii pentru a descrie persoanele care se gândesc mult la ceva sau fac ceva în mod repetat, chiar și atunci când ceilalți nu văd niciun motiv pentru a face acest lucru. De obicei, nu este o problemă și, în unele domenii de activitate, poate fi chiar util.

Cu toate acestea, unii oameni au gânduri tulburătoare care le vin în minte iar și iar sau simt un impuls de a face același lucru iar și iar. Această stare poate ajunge să îți domine viața, să te împiedice să te bucuri de lucruri și chiar să te împiedice să faci lucrurile pe care trebuie să le faci.

Astfel, dacă:

• îți vin în minte gânduri îngrozitoare, chiar dacă te străduiești să le ții departe

sau

• trebuie să atingi sau să numeri lucruri sau să repeți aceeași acțiune, cum ar fi spălatul, de mai multe ori

ai putea suferi de tulburare obsesiv-compulsivă (TOC).

Această broșură este destinată oricărei persoane care are probleme cu obsesiile sau compulsia. Sperăm că va fi util și pentru familie și prieteni, precum și pentru oricine altcineva care dorește să afle mai multe despre TOC.

Descrie ce înseamnă să suferi de TOC, care sunt remediile disponibile și cât de bine funcționează, cum te poți ajuta pe tine și cum poți ajuta pe altcineva care este deprimat. Prezintă, de asemenea, și anumite aspecte pe care nu le știm despre TOC. La sfârșitul broșurii, există o listă cu alte surse de informații, precum și referințe la cercetările pe care se bazează această broșură.

Ce înseamnă să suferi de TOC?

Componentele TOC

TOC are trei părți principale.

• Obsesii - gândurile care îți provoacă anxietate
• Emoții - anxietatea pe care o simți
• Compulsii - lucrurile pe care le faci pentru a-ți reduce anxietatea

Să le analizăm mai în detaliu.

Obsesii - gândurile care îți provoacă anxietate

„Mă tem că îi voi face rău fiicei mele. Știu că nu vreau, dar gândurile rele îmi tot vin în minte. Îmi pot imagina cum îmi pierd controlul și o înjunghii cu un cuțit. Singurul mod prin care pot scăpa de aceste idei este să spun o rugăciune, iar apoi să mă gândesc la ceva pozitiv, cum ar fi la faptul că o iubesc foarte mult. De obicei, mă simt un pic mai bine după aceea, până data viitoare când acele imagini îngrozitoare îmi vin în minte. Am ascuns toate obiectele ascuțite și cuțitele din casa mea. Mă gândesc: „Trebuie să fii o mamă oribilă ca să gândești așa. Cred că am înnebunit". - Dawn

• Gânduri - cuvinte simple, fraze scurte sau rime care sunt neplăcute, șocante sau blasfematoare. Încerci să nu te gândești la ele, dar nu vor dispărea. Îți faci grijii că ai putea fi contaminat (de microbi, mizerie sau boală) sau că cineva ar putea fi rănit pentru că ai fost neglijent.
• Imagini în minte - îți vezi familia moartă sau te vezi făcând ceva violent sau sexual care este complet ieșit din comun - că înjunghii sau abuzezi pe cineva sau că ești infidel. Astfel de gânduri pot fi foarte alarmante pentru persoana în cauză, familia sa și chiar pentru profesioniști. Dar știm că persoanele cu obsesii nu acționează pe baza acestor gânduri, chiar dacă se tem că o vor face. O persoană cu TOC nu prezintă un risc mai mare de a provoca daune decât orice alt membru al publicului. Chiar și așa, dacă ai astfel de gânduri, cel mai bine este să consulți un specialist în sănătate mintală cu experiență în tratarea TOC.
• Îndoieli - te întrebi ore întregi dacă nu cumva ai provocat un accident sau o nenorocire cuiva. Este posibil să îți faci griji că ai lovit pe cineva cu mașina sau că ai lăsat ușile și ferestrele deschise.
• Ruminări - te cerți la nesfârșit cu tine însuți dacă să faci un lucru sau altul, astfel încât nu poți lua cea mai simplă decizie.
• Perfecționism - ești deranjat, într-un mod în care alți oameni nu sunt, dacă lucrurile nu sunt exact în ordinea corectă, nu sunt echilibrate sau nu sunt în locul potrivit. De exemplu, atunci când cărțile nu sunt aliniate perfect pe un raft.

Emoții - anxietatea pe care o simți

„Îmi petrec întreaga zi verificând ca nimic să nu meargă prost.. Îmi ia o oră să ies din casă dimineața, pentru că nu sunt niciodată sigur că am oprit toate aparatele electrice, precum aragazul, și că am închis toate ferestrele. Apoi verific de cinci ori dacă șemineul este oprit, dar dacă nu mi se pare în regulă, trebuie să repet totul. În cele din urmă, o rog pe partenera mea să verifice totul din nou pentru mine. La serviciu sunt mereu în urmă, pentru că mă uit de mai multe ori peste tot, să nu fi făcut vreo greșeală. Dacă nu verific, sunt atât de îngrijorat încât nu pot suporta. Știu că este ridicol, dar cred că dacă s-ar întâmpla ceva îngrozitor, eu aș fi de vină”. – John

• Te simții tensionat, anxios, temător, vinovat, dezgustat sau deprimat.
• Te simți mai bine dacă îți pui în practică obiceiul compulsiv sau ritualul, dar această senzație nu durează mult.

Compulsii - lucrurile pe care le faci pentru a-ți reduce anxietatea

„Mi-e teamă să nu iau ceva de la alte persoane. Petrec ore întregi curățând cu clor toate suprafețele din casă pentru a opri microbii și mă spăl pe mâini de mai multe ori în fiecare zi. Încerc să nu ies din casă, dacă este posibil. Când soțul și copiii mei se întorc acasă, îi întreb foarte detaliat unde au fost, în cazul în care au vizitat un loc periculos, cum ar fi un spital. De asemenea, îi pun să își dea jos toate hainele și să se spele bine. O parte din mine realizează că aceste temeri sunt stupide. Cei din familia mea s-au săturat de asta, dar se întâmplă de atât de mult timp, încât nu mă pot opri”. – Liz

• Corectarea gândurilor obsesive - ai în vedere gânduri alternative „neutralizante", cum ar fi număratul, rugăciunea sau rostirea repetată a unui cuvânt special. Simți că acest lucru împiedică lucrurile rele să se întâmple. Poate fi, de asemenea, o modalitate de a scăpa de orice gânduri sau imagini neplăcute care te deranjează.
• Ritualuri - te speli pe mâini frecvent, faci lucrurile foarte încet și cu atenție sau poate organizezi obiecte sau activități într-un anumit mod. Toate acestea îți pot consuma atât de mult timp, încât durează o veșnicie să mergi undeva sau să faci ceva util.
• Verificare - a corpului să nu fie contaminat, a aparatelor să fie oprite, dacă este încuiată casa sau dacă ruta de deplasare este sigură.
• Evitare - a oricărui lucru care îți amintește de gândurile îngrijorătoare. Eviți să atingi anumite obiecte, să mergi în anumite locuri, să îți asumi riscuri sau să accepți responsabilități. De exemplu, este posibil să eviți bucătăria pentru că știi că acolo vei găsi cuțite ascuțite.
• Colectare - de bunuri inutile și uzate. Pur și simplu nu poți arunca nimic.
• Asigurare - le ceri în mod repetat celorlalți să îți spună că totul este în regulă.

Cât de des întâlnită este TOC?

Aproximativ 1 din 50 de persoane suferă de TOC la un moment dat în viață, bărbați și femei în egală măsură. Numărul ajunge la peste 1 milion de persoane în Regatul Unit.

Printre personalitățile celebre care au suferit de această afecțiune se numără biologul Charles Darwin, asistenta pionieră Florence Nightingale, actrița Cameron Diaz și jucătorul de fotbal David Beckham.

Suferi de TOC dacă joci jocuri de noroc, mănânci sau bei „compulsiv”?

Nu. Cuvintele „compulsiv" și „obsesiv" sunt uneori folosite pentru a descrie persoanele care joacă jocuri de noroc, consumă alcool, fac cumpărături, folosesc droguri stradale sau chiar fac prea multă mișcare.

Însă, aceste comportamente pot crea plăcere. Obsesiile compulsive asociat TOC nu oferă niciodată plăcere, ele sunt întotdeauna resimțite ca o cerință neplăcută sau ca o povară.

Cât de gravă poate deveni TOC?

Gravitatea tulburării obsesiv-convulsive variază foarte mult, dar munca, relațiile și viața de familie sunt mai productive și mai satisfăcătoare atunci când nu trebuie să te confrunți constant cu TOC.

Forma severă a TOC poate face imposibilă munca regulată, participarea la viața de familie sau chiar conviețuirea cu familia.

Mai exact, membrii familiei tale se pot supăra dacă încerci să îi implici în ritualurile tale.

Persoanele cu TOC își pierd controlul?

Nu, persoanele cu TOC nu își pierd controlul, chiar dacă adesea își fac multe griji în legătură cu acest lucru. Uneori au impresia că „înnebunesc” sau „o iau razna”. Aceștia se vor simți adesea rușinați de felul în care sunt și vor încerca să ascundă asta, chiar dacă nu este vina lor.

Deși poate îți faci griji că îți pierzi controlul, știm că acest lucru este extrem de rar.

Ce afecțiuni sunt similare cu TOC?

Există mai multe alte afecțiuni care se pot suprapune cu TOC sau care prezintă asemănări.

• Tulburarea dismorfică corporală sau „suferință emoțională cauzată de urâțenie imaginară". Devii convins că o parte a feței sau a corpului tău nu are forma potrivită, astfel petrecând ore întregi în fața oglinzii, verificând și încercând să o acoperi. Este chiar posibil să nu mai ieși în public.
• Tricotilomania - impulsul de a-ți smulge părul sau sprâncenele.
• Anxietatea de boală (ipohondrie) - frica de a suferi de o boală fizică gravă, cum ar fi cancerul.
• Persoanele cu sindromul Tourette (în care o persoană poate țipa brusc sau se agită necontrolat) au adesea și TOC.
• Copiii și adulții cu unele forme de autism, precum sindromul Asperger, pot părea să aibă TOC, deoarece le plac lucrurile la fel și le poate plăcea să facă același lucru în mod repetitiv.

Când debutează TOC?

Mulți copii au forme ușoare de compulsie. Ei își pot organiza jucăriile cu precizie sau pot evita să calce pe crăpăturile de pe trotuar. De obicei, acest lucru dispare odată cu înaintarea în vârstă.

TOC la adulți debutează de obicei în adolescență sau la începutul vârstei de douăzeci de ani. Simptomele pot apărea și dispărea în timp, dar persoanele care suferă de TOC nu solicită asistență decât după mulți ani.

Care este evoluția unei persoane care nu primește asistență sau tratament?

Simptomele TOC se pot ameliora sau pot dispărea pentru o perioadă, dar deseori reapar. Simptomele unor persoane pot să se înrăutățească gradual, în timp ce pentru alte persoane acestea se agravează atunci când sunt stresate sau deprimate.

De obicei, terapia ajută.

Ce cauzează TOC?

Există mulți factori care influențează posibilitatea apariției TOC.

• Factori genetici - TOC este o tulburare complexă. Studiile au arătat că există diferiți factori de risc genetici implicați în apariția TOC. Persoanele care au o rudă cu TOC sunt mai predispuse să dezvolte TOC decât persoanele care nu au.
• Stresul - Evenimentele stresante din viață determină apariția bolii în unul sau două cazuri din trei.
• Schimbările în viață - Momentele în care trebuie să îți asumi brusc mai multe responsabilități, de exemplu, pubertatea, nașterea unui copil sau un nou loc de muncă.
• Modificări ale creierului - Nu știm dacă este o cauză sau un rezultat al TOC, dar dacă ai simptome pentru mai mult de o perioadă scurtă de timp, cercetătorii cred că pot exista modificări în ceea ce privește modul în care substanța chimică numită serotonină (cunoscută și ca 5-HT) funcționează în creier.
• Personalitatea - Dacă ești o persoană ordonată, meticuloasă, metodică, cu standarde înalte, există probabilitatea să dezvolți TOC. Aceste calități sunt în mod normal utile, dar se pot transforma în TOC dacă devin prea extreme.
• Modul de gândire - Aproape toți oamenii au uneori gânduri sau imagini ciudate sau tulburătoare în minte - „ce s-ar întâmpla dacă aș ieși în fața acelei mașini?” sau „aș putea să-i fac rău copilului meu”. Cei mai mulți dintre noi resping rapid aceste idei și își continuă viața. Dar, dacă ai standarde deosebit de înalte de moralitate și responsabilitate, s-ar putea să consideri că simplul fapt de a avea acele gânduri este un lucru teribil. Respectiv, ești mai predispus să te gândești la momentul în care ele vor reveni, lucru care face și mai probabilă revenirea acestora.

Cum să obții ajutor

Cum mă pot ajuta singur?

Iată câteva lucruri pe care le poți face singur și care au ajutat alte persoane cu TOC.

• Nu uita - nu este vina ta și nu o „iei razna”.
• Expune-te gândurilor tale tulburătoare. Deși sună ciudat, este o modalitate prin care poți dobândi mai mult control asupra acestora. Poți să le înregistrezi și să le asculți sau să le scrii și să le recitești. Este recomandat să faci acest lucru în mod regulat timp de aproximativ o jumătate de oră în fiecare zi până când starea de anxietate se diminuează.
• Rezistă comportamentului compulsiv, dar nu și gândurilor obsesive.
• Nu folosi alcoolul sau drogurile pentru a-ți controla anxietatea.
• Dacă gândurile tale implică îngrijorări cu privire la credința sau religia ta, ar putea fi util să discuți cu un lider spiritual pentru a te ajuta să îți dai seama dacă este vorba despre o problemă de TOC.
• Contactează unul dintre grupurile de sprijin sau site-urile web enumerate la sfârșitul acestei broșuri.
• Încearcă o carte de autoajutor, cum ar fi una dintre cele enumerate la sfârșitul acestei broșuri.

Comportamente mai puțin utile

În mod surprinzător, unele dintre modalitățile prin care te ajuți pe tine însuți pot, de fapt, să înrăutățească situația:

• Încercarea de a-ți scoate din minte gândurile neplăcute - de obicei, acest lucru nu face altceva decât să le provoace să revină. De exemplu, încearcă să nu te gândești la un elefant roz în următorul minut - probabil îți va fi greu să te gândești la altceva.
• Să ai gânduri „de siguranță” sau „de corectare”. De exemplu, îți petreci timpul alungând un gând deranjant cu un alt gând (cum ar fi număratul până la zece) sau cu o imagine (cum ar fi să vezi o persoană în viață și sănătoasă).
• Ritualurile, comportamentele de verificare, evitare și de a avea nevoie de reasigurări îți vor diminua anxietatea pentru o perioadă scurtă de timp, mai ales dacă simți că aceste lucruri ar putea împiedica un lucru îngrozitor. Dar, de fiecare dată când le faci, îți solidifici convingerea că ele împiedică lucrurile rele să se întâmple. Și astfel simți mai multă presiune să le faci... și așa mai departe.

Ce asistență aș putea primi?

Există diverse terapii și alte tipuri de asistență disponibile pentru cei cu TOC.

Terapia cognitiv-comportamentală (TCC)

Acesta este un tratament care te ajută să îți schimbi modul în care gândești și te comporți, astfel încât să te simți mai bine și să îți continui viața.

Există două tipuri de TCC utilizate pentru tratarea TOC - expunerea și prevenirea răspunsului (EPR) și terapia cognitivă (TC).

Expunerea și prevenirea răspunsului (ERP)

Aceasta este o modalitate de a împiedica comportamentele compulsive și anxietatea să se consolideze reciproc. Știm că dacă te afli într-o situație stresantă suficient de mult timp, te obișnuiești treptat cu ea și anxietatea dispare. Așadar, te confrunți treptat cu situația de care te temi (expunere), dar te oprești din a face ritualurile compulsive obișnuite, din a verifica sau a face curățenie (prevenirea răspunsului) și aștepți ca anxietatea să dispară.

De obicei, este mai bine să faci pași mici:

• fă o listă cu toate lucrurile de care te temi sau pe care le eviți în acest moment;
• pune situațiile sau gândurile de care te temi cel mai puțin în partea de jos, iar cele de care te temi cel mai mult în partea de sus;
• apoi abordează câte o situație pe rând, începând de jos în sus. Nu trece la următoarea etapă până când nu ai depășit-o pe cea la care lucrezi.

Acest lucru va funcționa cel mai bine dacă exersezi des, de mai multe ori în fiecare zi, timp de cel puțin una sau două săptămâni. Fă acest exercițiu de fiecare dată suficient de mult timp pentru ca anxietatea ta să scadă la mai puțin de jumătate din intensitatea ei maximă - acest lucru poate dura între 10 și 90 de minute pentru început. Poate fi util să notezi la fiecare 5 minute care este gradul de anxietate, de exemplu, de la 0 (nicio teamă) la 10 (teamă extremă). Vei vedea cum anxietatea ta crește, apoi scade.

Poți exersa o parte din pași împreună cu terapeutul tău, dar în majoritatea timpului o vei face pe cont propriu, într-un ritm în care te simți confortabil. Este important să îți amintești că nu trebuie să elimini anxietatea în totalitate, ci doar suficient pentru a o gestiona mai bine. Nu uita că anxietatea:

• este neplăcută, dar nu îți va face niciun rău.
• va dispărea în cele din urmă.
• va fi mai ușor de înfruntat prin exerciții regulate.

Există două modalități principale de a aplica ERP:

• Autoajutor ghidat - urmezi îndrumările dintr-o carte sau DVD sau folosești un program software pe un computer, o tabletă sau o aplicație pentru telefon. De asemenea, comunici ocazional cu un profesionist care îți oferă consiliere și sprijin. Această abordare poate fi potrivită dacă forma ta de TOC este ușoară și ai încrederea necesară pentru a încerca modalități de a te ajuta.
• Comunicare regulată directă cu un profesionist, de unul singur sau în grup - poate fi față în față, la telefon sau prin video. Comunicarea are loc de obicei o dată pe săptămână sau la două săptămâni la început și poate dura între 45 și 60 de minute la un moment dat. Inițial, se recomandă până la zece ore de comunicare, dar este posibil să ai nevoie de mai mult.

Iată un exemplu:

În fiecare zi, John nu putea părăsi casa la timp pentru muncă, pentru că trebuia să verifice foarte multe lucruri din locuință. Își făcea griji că ar putea arde casa sau că ar putea fi jefuit dacă nu verifică anumite lucruri de câte cinci ori. A făcut o listă cu ceea ce verifica, începând cu cele mai ușor de rezolvat. Arăta astfel:

• Aragazul (cel mai puțin temut)
• Fierbătorul
• Focul cu gaz
• Ferestrele
• Ușile (cele mai de temut)
  

Primul său pas a fost să se ocupe de aragaz, deoarece aceasta era problema de care se temea cel mai puțin. În loc să se asigure că aragazul a fost oprit de mai multe ori, el l-a verificat o singură dată (expunere). La început, s-a simțit foarte anxios. S-a oprit din a se întoarce să verifice din nou. El a fost de acord să nu-i ceară soției sale să verifice totul pentru el și să nu-i ceară să se asigure că locuința este sigură (prevenirea răspunsului). În următoarele două săptămâni s-a simțit treptat mai puțin temător.

A trecut apoi la pasul doi (fierbătorul) și așa mai departe. În cele din urmă, a fost capabil să iasă din casă fără să mai facă vreunul dintre ritualurile sale de verificare. Acum putea ajunge la serviciu la timp.

Eficacitate

Aproximativ 3 din 4 persoane care finalizează ERP evoluează foarte bine. Dintre cei care se ameliorează, aproximativ 1 din 5 va dezvolta simptome în viitor și va avea nevoie de tratament suplimentar. Cu toate acestea, aproximativ 1 din 4 persoane refuză să încerce ERP sau nu finalizează terapia. Este posibil să le fie prea teamă sau să se simtă prea copleșite să facă acest lucru.

Terapia cognitivă (CT)

Terapia cognitivă este un tratament psihologic care te ajută să schimbi modul în care reacționezi la gânduri, în loc să încerci să le elimini. Acest lucru poate fi util dacă ai gânduri obsesive îngrijorătoare, fără să aplici vreun ritual sau acțiune pentru a te simți mai bine. De asemenea, această terapie poate fi adăugată la terapia prin expunere (ERP) pentru a ajuta la depășirea TOC.

Terapia cognitivă te ajută:

Să nu te mai împotrivești gândurilor tale

Cu toții avem uneori gânduri ciudate, dar asta este tot ce sunt. Ele nu înseamnă că ești o persoană rea sau că se vor întâmpla lucruri rele, și pur și simplu nu funcționează să încerci să scapi de astfel de gânduri. Terapia cognitivă te poate ajuta să te simți mai bine, chiar relaxat, atunci când ai astfel de gânduri. Poți învăța să le tratezi cu ușoară curiozitate sau amuzament. Dacă apar gânduri și mai neplăcute, învață să nu opui rezistență, ci să le lași să apară și să te gândești la ele în același mod. Astfel de gânduri vor dispărea adesea atunci când nu mai încerci să le faci să dispară.

Schimbă-ți reacția la gândurile proprii

Învață să observi când ai „gânduri despre gânduri” supărătoare, cum ar fi: „Sunt o persoană rea pentru că gândesc așa”. Poți ține un jurnal al acestor moduri nefolositoare de gândire, apoi le poți combate întrebându-te:

• Ce dovezi există că această idee este adevărată sau nu?
• Cât de util este acest gând? Care este un alt mod de a privi acest lucru?
• Care este cel mai rău/cel mai bun/cel mai realist rezultat?
• Cum aș sfătui un prieten care ar avea problemele mele? Dacă sfatul meu pentru acesta este diferit de sfatul pe care mi-l dau eu însumi, de ce este așa?

Gestionează responsabilitatea și vina

Te confrunți cu gânduri nerealiste și autocritice. Acestea pot include:

• prea multă importanță gândurilor tale (acestea sunt „doar” gânduri);
• supraestimarea probabilității că ceva rău se poate întâmpla;
• asumarea responsabilității pentru lucrurile rele care se întâmplă, chiar și atunci când acestea nu depind de tine;
• încercarea de a elimina orice risc din viețile celor dragi.

Testează-ți convingerile nefolositoare

O teamă frecventă în tulburarea obsesiv-convulsivă (TOC) este aceea că „gândul va face acel lucru să se întâmple”. Încearcă să te uiți pe fereastră la o clădire și să te gândești că aceasta se prăbușește. Creează o imagine foarte puternică în minte. Ce se întâmplă? O altă convingere supărătoare este aceea că „a avea gânduri este la fel de rău ca a le pune în aplicare”. Imaginează-ți că vecinul tău nu se simte bine și are nevoie de niște cumpărături. Doar gândește-te că faci tu cumpărăturile. Asta te face o persoană bună? Nu chiar. Pentru a fi de ajutor, trebuie să acționezi. Același lucru este valabil și pentru gândurile „rele”. Este important să îți reamintești că o persoană cu TOC nu își pune în aplicare gândurile obsesive.

Un specialist în terapie cognitivă te va ajuta să decizi pe care dintre ideile tale ai vrea să le schimbi și te va ajuta să construiești idei noi care sunt mai realiste, echilibrate și utile.

Majoritatea sesiunilor cu un terapeut au loc la cabinetul local al medicului de familie, la o clinică sau, uneori, la un spital. Poți face terapie cognitivă la telefon sau la domiciliu, dacă nu îți poți părăsi casa.

Tratamentul antidepresiv

Antidepresivele ISRS (inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei) pot ajuta la reducerea obsesiilor și a comportamentelor compulsive, chiar și în cazul în care nu suferi de depresie. Exemple includ sertralină, fluoxetină, paroxetină, escitalopram și fluvoxamină.

Acestea sunt în general sigure, dar pot provoca efecte secundare în primele câteva zile, cum ar fi neliniște, dureri de cap, uscăciune a gurii sau senzație de greață. Medicamentele ISRS pot fi utilizate individual sau împreună cu terapia cognitiv-comportamentală pentru cazurile de TOC moderate până la severe. Dozele mai mari au efecte mai bune pentru TOC.

Dacă tratamentul cu ISRS nu este deloc eficient după 3 luni, următorul pas este să treci la un alt ISRS sau la un medicament numit clomipramină. Cel mai bine este să continui tratamentul medicamentos timp de cel puțin 12 luni, dacă ajută. Aceste medicamente nu dau dependență, dar trebuie reduse treptat, pe parcursul mai multor săptămâni, înainte de a le întrerupe complet.

Eficacitate

Starea a aproximativ 6 din 10 persoane se îmbunătățește după ce primesc tratamentul medicamentos. În medie, simptomele acestora se reduc cu aproximativ o treime. Tratamentul medicamentos anti-obsesiv ajută la prevenirea reapariției TOC atât timp cât este luat, chiar și după mai mulți ani. Însă aproximativ 1 din 3 persoane care întrerup tratamentul medicamentos vor avea din nou simptome în lunile după întreruperea tratamentului.  Acest lucru este mult mai puțin probabil să se întâmple dacă medicația este combinată cu terapia cognitiv-comportamentală.

Care abordare este cea mai bună pentru mine: tratament medicamentos sau psihoterapia?

Terapia prin expunere (ERP) poate fi aplicată fără ajutor profesional (în cazurile mai ușoare), este eficientă și nu are efecte secundare, în afară de anxietate. Pe de altă parte, este nevoie de multă motivație și efort și implică un grad suplimentar de anxietate pentru o perioadă scurtă de timp.

Terapia cognitiv-comportamentală și tratamentul medicamentos sunt probabil la fel de eficiente. Dacă suferi de o formă ușoară de TOC, terapia cognitiv-comportamentală poate fi eficientă.

Dacă suferi de o formă moderată până la severă de TOC, poți alege mai întâi fie terapia cognitiv-comportamentală (până la 10 ore de contact cu un terapeut), fie tratamentul medicamentos (timp de 12 săptămâni). Dacă tratamentul nu te ajută, atunci ar trebui să încerci ambele tratamente.  În unele părți ale țării, este posibil ca listă de așteptare pentru a consulta un profesionist să dureze câteva luni.

Dacă forma de tulburare obsesiv-compulsivă de care suferi este severă, probabil că cel mai bine este să încerci de la bun început tratamentul medicamentos și terapia cognitiv-comportamentală împreună. Tratamentul medicamentos în mono-terapie este o opțiune dacă forma ta de TOC este mai mult decât ușoară și simți că nu poți face față anxietății generate de ERP și de TOC. Aceasta ajută aproximativ 6 din 10 persoane, dar mai probabil ca TOC să reapară în viitor – aproximativ 1 din 3 persoane, comparativ cu aproximativ 1 din 5 persoane în cazul terapiei prin expunere (ERP). Acesta trebuie administrat timp de aproximativ un an și, în mod normal, nu ar fi prima alegere dacă ești însărcinată sau alăptezi.

Merită să discuți despre aceste opțiuni cu medicul tău, care ar trebui să îți poată oferi orice informații suplimentare de care ai nevoie. De asemenea, poți să ceri ajutorul prietenilor de încredere sau membrilor de familie.

Ce se întâmplă dacă tratamentul nu ajută?

Medicul tău te poate trimite la o echipă de specialiști, care poate include psihiatri, psihologi, asistente medicale, asistenți sociali și terapeuți ocupaționali. Aceștia pot sugera:

• adăugarea terapiei cognitive la terapia prin expunere sau la tratamentul medicamentos;
• administrarea simultană a două medicamente anti-obsesionale, cum ar fi clomipramină plus citalopram;
• adăugarea de medicamente antipsihotice, cum ar fi aripiprazol sau risperidonă;
• tratarea altor afecțiuni (aproximativ 1 din 3 persoane cu TOC suferă și de anxietate, depresie sau abuzul de alcool sau de substanțe);
• comunicarea cu familia și îngrijitorii tăi, pentru a-i sprijini și a-i consilia.

Dacă întâmpini dificultăți în a locui pe cont propriu, aceștia îți pot sugera, de asemenea, să găsești o locuință potrivită cu persoane care te pot ajuta să devii mai independent.

Cu tratament, pentru majoritatea persoanelor cu TOC evoluția este bună. Cu toate acestea, dacă suferi de o formă foarte severă de TOC care nu s-a îmbunătățit:

• Este nevoie de un program zilnic mai intensiv de tratament psihologic (terapie cognitiv-comportamentală și terapie prin expunere), în cadrul căruia rămâi în spital în timpul tratamentului.
• O nouă abordare cercetată în prezent este stimularea în profunzime a creierului, folosind impulsuri electrice pentru ameliorarea simptomelor.
• Un tratament rar oferit, dacă nimic altceva nu a ajutat, este o operație pe creier numită „neurochirurgie ablativă”. Aceasta este într-adevăr o ultimă soluție, deoarece pot exista efecte secundare grave.

Va trebui să merg la spital pentru tratament?

Majoritatea oamenilor se fac bine mergând la cabinetul medicului de familie sau la o clinică ce poate fi atașată unui spital. Internarea într-o unitate de sănătate mintală va fi sugerată numai dacă:

• simptomele sunt foarte severe, nu poți avea grijă de tine în mod corespunzător sau ai gânduri de suicid;
• ai alte probleme grave de sănătate mintală, cum ar fi tulburări alimentare, schizofrenie, psihoză sau depresie severă;
• forma de TOC te împiedică să ajungi la o clinică pentru tratament.

Ce tratamente nu funcționează pentru TOC?

Unele dintre aceste abordări pot funcționa în alte afecțiuni, dar nu există dovezi solide în ceea ce privește TOC:

• Terapii complementare sau alternative precum hipnoza, homeopatia, acupunctura și remediile pe bază de plante – chiar dacă par atractive.
• Alte tipuri de medicamente antidepresive, cu excepția cazului în care suferi atât de depresie, cât și de TOC.
• Somnifere și tranchilizante (zopiclonă, diazepam și alte benzodiazepine) pentru mai mult de două săptămâni. Aceste medicamente pot crea dependență.
• Terapia de cuplu sau maritală – cu excepția cazului în care există alte probleme în relație în afară de TOC. Este util ca partenerul și familia să încerce să afle mai multe despre TOC și cum să ajute.
• Consiliere și psihoterapie psihanalitică. Tratamentele mai specifice descrise mai sus par să funcționeze mult mai bine pentru simptomele TOC. Dar unele persoane cu TOC consideră că este util să vorbească despre copilărie și experiențele lor trecute.

Ce să faci dacă trebuie să aștepți mult timp pentru a începe terapia cognitiv-comportamentală (TCC)?

Medicul tău de familie te poate trimite la un serviciu local numit „Îmbunătățirea accesului la terapii psihologice” (IAPT) sau la o echipă specializată în sănătate mintală.

În prezent, există un deficit de profesioniști în cadrul Serviciului Național de Sănătate (NHS) specializați în TCC. Este posibil ca în anumite zone să trebuiască să aștepți câteva luni pentru a începe tratamentul. Terapeuții calificați sunt adesea înregistrați în Asociația britanică de psihoterapii cognitive și comportamentale.

Dacă măsurile descrise în secțiunea „Cum mă pot ajuta singur?” nu te ajută, poți discuta cu medicul de familie despre posibilitatea de a folosi între timp un tratament medicamentos ISRS.

Cum mă pot ajuta familia și prietenii mei?

Iată câteva modalități prin care familia și prietenii îți pot oferi ajutor și sprijin.

• Comportamentul unei persoane cu TOC poate fi destul de frustrant. Nu uita că persoana respectivă nu se comportă ciudat sau dificil în mod deliberat, ci încearcă să facă față situației cum poate mai bine.
• Poate dura timp până când persoana acceptă că are nevoie de ajutor. Încurajează-i să citească despre TOC și să discute despre aceasta cu un specialist.
• Află mai multe despre TOC.
• Ai putea contribui la terapia prin expunere reacționând diferit la compulsia rudei tale:
  • încurajeaz-o să confrunte situațiile care o sperie;
  • nu participa la ritualuri sau la comportamente repetitive;
  • nu încerca să o convingi că totul e bine.
• Nu îți face griji că o persoană cu o teamă obsesivă de a deveni violentă chiar va deveni violentă. Acest lucru nu se întâmplă.
• Cel mai bine este să nu încerci să împiedici fizic acea persoană să efectueze un ritual.
• Întreabă dacă o poți însoți la medicul de familie, psihiatru sau alt specialist.

Ce alte tipuri de asistență și resurse sunt disponibile?

Grupuri de sprijin

OCD Action
O organizație caritabilă pentru persoanele cu TOC, tulburare dismorfică corporală, dermatilomania și tricotilomanie.

Linie telefonică de asistență și consiliere: 0845 390 6232

Email: support@ocdaction.org.uk.

OCD-UK
Grup național de sprijin pentru copii și adulți cu TOC.

Linie telefonică de consiliere: 0845 120 3778

Email: support@ocduk.org.  

Anxiety UK
O organizație pentru persoanele cu probleme de anxietate, inclusiv panică, fobii, TOC și afecțiuni conexe. Oferă sprijin bolnavilor, familiilor acestora și îngrijitorilor. Chat live, email, cărți de autoajutor, CD-uri, DVD-uri și resurse.

Linie telefonică de asistență: 0844 775774

Email: support@anxietyuk.org.uk.

Informații suplimentare

NHS Choices
Informații de la Serviciul Național de Sănătate privind afecțiunile, tratamentele, serviciile locale și un mod de viață sănătos.

Asociația britanică pentru psihoterapii cognitive și comportamentale(BABCP)

Organismul principal care reprezintă diferite grupuri de specialiști care oferă TCC în cadrul și în afara Serviciului Național de Sănătate. Acesta menține standardele de bună practică, oferă informații, broșuri și un registru al membrilor care pot fi contactați pentru tratament în afara cadrului Serviciului Național de Sănătate. Tel: 0161 054 304; email: babcp@babcp.com. 

TCC computerizată

Pentru informații despre pachetele informatice de autoajutor pentru a trata anxietatea, depresia, fobia, panica și TOC, consultă broșura privind TCC sau următoarele linkuri: 

• NICE
• Anxiety UK
• OCD in the 21st Century

Bibliografie suplimentară

Recomandarea de a citi cărți despre bunăstare

Acest program te ajută să îți gestionezi bunăstarea citind cărți de auto-ajutor. Lista de cărți este aprobată de persoane care trăiesc cu afecțiunile vizate și de specialiști din domeniul sănătății, inclusiv Colegiul regal al medicilor psihiatri (Royal College of Psychiatrists). Aceste cărți sunt disponibile în bibliotecile publice.

Înțelegerea recomandărilor Institutului Național pentru Sănătate și Excelență în Îngrijire (NICE)

Informații pentru persoanele cu TOC sau tulburare dismorfică corporală, pentru familiile și îngrijitorii acestora, precum și pentru public.

Cărți

Break Free from OCD: Overcoming Obsessive Compulsive Disorder with CBT de Fiona Challacombe, Victoria Bream Oldfield și Paul Salkovskis, Vermillion.

Understanding Obsessions & Compulsions: A self-help manual de Frank Tallis, Sheldon Press.

Overcoming Obsessive-Compulsive Disorder: a self-help book using cognitive-behavioural techniques de David Veale și Robert Willson, Constable și Robinson.

Mulțumiri

Produs de RCPsych Public Engagement Editorial Board

Revizuire de specialitate: Dr. Paul Blenkiron

Redactor șef: Dr. Phil Timms

Manager: Thomas Kennedy